Title

Tare mi-e teama sa nu ma apuc sa ma justific de ce nu am mai scris demult aici.  Fac bine, nicio grija, ascult acum un pic de Zero 7, un pic mai mult si de mai multe ori ascult  « In The Waiting Line » Mi-am pus burta la cale cu ceva cas primit azi de la o prietena, cu ceva toba facuta de bunica, cu niste muraturi, cu paine de vatra si niste mustar de la Hard Discount.

Mi-am pus tastatura pe genunchi, am un calorifer electric langa mine care tine de cald doar daca stau lipita de el, am un teanc de carti in fata cu care doar o sa ma mandresc si nu o sa le citesc.  Oricum, lumea cand ma va intreba voi zice: « A, da, stiiiu de Greata  de Sartre », cu o emotie care poate nu tradeaza faptul ca nu am citit-o…dar na, daca stii de Sartre e de ajuns, nu e e cazul sa il mai si citesti. Ciudat cum stii sa dai impresia ca esti om citit, e minunat daca ai auzit de toate bijuteriile literaturii, dar nu ai citit niciuna.  Te suna lumea sa le faci recomandari de carti de care ai auzit ca sunt faine, pe care nu le-ai citit si probabil ca nu o sa le citesti niciodata.  Dar tu esti omul ala pe care il suna lumea sa ii zica titluri de carti, pentru ca stii multe titluri de carti.  Titluri si atat.  Si apoi tot despre titluri discuti, fie ca e vorba de carti sau de filme sau de piese de teatru sau de expozitii. Se desfasoara cam asa : «Ai auzit de X ? » «  Da, am citit/vazut/fost. » Si sari direct la altul.  Niciun ragaz, doar stampile : e bun, e prost, e genial, e de cacat. E grav daca nu stii titlul, cum nu stii titlul ?! Dar daca il stii, nu te mai intreaba nimic, ai scapat.  Asa ca poti sa zici ca ai auzit ca esti direct integrat in grupul celor destepti, care au auzit de X

Uite,  sa iti explic situatia mea.  Am in geanta o carte pe care o port la mine de trei saptamani fara sa citesc din ea.  Se numeste « 7 conferinte despre situatia de fapt », de H.R Patapievici.  Am citit vreo 40 de pagini in prima saptamana si de atunci citesc doar ziare sau subtitrari sau titluri in librarii.  Am primit acum trei zile o carte care se numeste « Garda alba »  de Bulgakov (din nou, cu ce familiaritate vorbesc despre autori, de parca ne-am dat suturi in fund cand eram copii).  Azi mi-am cumparat 10 carti, toate delicioase. Iti dai seama ca am o dilema…eu le-am ales, le-am cautat o ora si ceva in librarie, acum ce fac cu ele ? Ma gandeam sa dezvolt un sistem de citit cate zece pagini pe zi din fiecare.  Macar trei carti deodata.  Si ca sa iti dai seama cum functioneaza  nebunia asta, sau cel putin sa te oftici ca altul poate, citeste-o pe Jeni Acterian, cu al ei jurnal de fata greu de multumit.  Uite, “Etnografii urbane”, “Analiza discursului” si “Portocala mecanica”.  N-au nici in clin, nici in maneca deci m-as descurca.  Dar pf, am Seinfeld in DVD ROM, asa ca bafta, draga domnule Vintila Mihailescu, vreau un ras nebun si e mai probabil sa dau de el stand cu ochii in ecran. Si uite asa functioneaza ceea ce altii numesc generatia care nu mai citeste, care sta la calculator.  Niste mincinosi.

Zi frumoasa, Placebo- Meds, carti necitite, ciocolata neagra si mereu fara diacritice! Si ghilimele dubioase, nu inteleg.